Traducere partiala a articolului "Our thoughts on judging"
                               scris de Cate and Jim Crosbie
                               Marea Britanie, canisa Garbank Lislone



                Ca si arbitru ceea ce urmaresc atunci când arbitrez Goldeni este tipologia, conformatia, miscarea si bineînteles calitatea, pentru multi acestea necesita explicatii ulterioare.
                Voi aborda acest subiect rugându-va sa va imaginati o clasa cu exemplare numeroase de Goldeni, care patrunde în ring pentru a fi arbitrata, si voi încerca sa descriu modul în care arbitrez si prin ce mijloace fac departajarile, pentru a oferi un arbitraj corect.
                Intrarea gladiatorilor! Aceasta este prima oportunitate. Uitati-va la câini pe masura ce intra în ring, încercati sa îi priviti într-o postura relaxata mai degraba decât în postura statica. Unii dintre ei va vor atrage atentia, probabil pentru ca din punct de vedere al conformatiei sunt echilibrati si per ansamblu va ofera o imagine placuta - voi discuta despre echilibul dintre front si posterior etc, pe parcurs.
                Îmi amintesc o expozitie canina din Suedia, când dupa ce am vazut masculii intrând în ring, m-am întors catre secretarul de ring si i-am spus "Vezi penultimul câine? Daca are dinti si testicule el va fi învingatorul". Acesta afirmatie a fost primita cu o oarecare îndoiala, însa acel câine a fost învingatorul. Chiar de la prima privire ce am vazut la el, ce mi-a atras atentia? Am putut sa vad tipologie, conformatie echilibrata.
                Doua lucruri importante, care au nevoie de explicatie. Voi începe cu tipologia. În mod evident un Golden Retriever de calitate, trebuie sa arate ca un Golden Retriever. Asta pentru mine are doua componente vitale. Atunci când arbitrezi patrunzi în ring armat cu cunostintele asupra rasei si cu standardul rasei. Amândoua sunt foarte importante, dar aici trebuie sa specific punctul meu de vedere, ca standardul rasei trebuie sa fie întarit de o cunoastere buna si în profunzime a rasei , cunoastere care se poate dobândi dupa ce ai fost fie posesor fie crescator al rasei. Este dificil sa arbitrezi atunci când nu ai un ochi format, când nu ai experienta care vine atunci când traiesti alaturi de exemplare de buna calitate din cadrul rasei.
                Daca esti crescator si îti prezinti câinii în expozitii, îti exersezi modul de a arbitra în fiecare zi, care câine sa îl prezinti, care mascul sa îl împerechezi cu care catea, ce pui sa pastrezi, sa promovezi în expozitii. Daca ai demonstrat ca esti un arbitru bun prin rezultatele tale în expozitii, atunci poti fi un arbitru bun când vine vorba de câinii altor personae.
                Întorcându-ne la subiectul nostru. Un Golden ar trebui sa aiba contururile si echilibrul între front si posterior corect. Din experienta îti vei da seama de asta.
                Tipologia se poate observa studiind capul. Daca ne imaginam ca privim doar capul câinelui, atunci putem spune ca poate fi doar un Golden Retriever, sau ar putea fi un Labrador sau un Rottweiler? Forma, marimea, proportiile si expresia capului, care este de o importanta covârsitoare, trebuie sa îmi certifice ca este vorba de un Golden Retriever. Daca la acest capitol câinele nu se încadreaza în totalitate, atunci nu putem spune ca se încadreaza în tip.
                Prima parte a standardului vorbeste despre aspectul general spunând "câine armonios, bine proportionat, activ, puternic, robust, cu miscare bine legata si expresie blânda." Aceasta expresie blânda primeste astfel o pozitie fruntasa. De asemenea trebuie sa luam în considerare si urmatoarele aspecte: forma capului, pozitia si culoarea ochilor.
                Daca culoarea ochilor este mai deschisa, expresia nu mai este blânda. Daca marginile pleoapelor sunt deschise la culoare, daca ochii nu sunt bine distantati, daca zona din jurul ochilor nu este cizelata, daca capul este grosolan, atunci în toate aceste cazuri câinelui îi lipseste tipul rasei.
                Joan Tudor a spus foarte bine ca un Golden este echilibrat atunci când lungimea de la crupa pâna la radacina cozii este aproximativ egala cu lungimea de la greaban pâna la sol. De asemenea lungimea de la greaban la cot ar trebui sa fie egala cu lungimea de la cot la sol. În ilustratia urmatoare puteti vedea conceptul de echilibru.

                Dupa cum vedeti, un câine echilibrat se încadreaza într-un patrat.
                Acest echilibru poate fi vazut si studiind miscarea din profil.
                Când toti câinii sunt în ring, handlerii îsi vor pozitiona câinii. Unii îi prezinta tinându-le capul si coada, altii îi prezinta liber, este o chestiune care tine de handler, deoarece meseria lor este sa prezinte câinele în cea mai buna lumina. Ce metoda aleg, depinde de asemenea si de temperamentul handlerului si al câinelui. Misiunea unui arbitru este de a alege cel mai bun câine, astfel ca modul în care sunt prezentati este irelevant. Prefer sa stau la o distanta considerabila de câinii pe care îi arbitrez, pentru ca aceasta prima parere individuala are de a face cu conturul câinelui. Ar putea fi folositor ca si exercitiu sa privim conturul câinelui prin ochi mijiti, pentru a putea vedea doar silueta câinelui si sa nu fim distrasi de lucruri neesentiale precum variatiile de culoare ale robei.
                Conturul câinelui îti va arata echilibrul per total, proportiile gâtului, piciorului, adâncimea trunchiului, înaltimea jaretilor. Îti va da o idee despre ceea ce vei descoperii la examinarea prin palpare a umarului, unghiurilor anterioare, unghiurilor posterioare, a crupei, a cozii. Toate acestea necesita experienta si putere de concentrare, dar dureaza mult mai mult atunci când încerci sa scri despre examinarea acestor zone, decât dureaza efectiv examinarea lor.
                Acum câinii trebuie miscati în ring, daca suprafata este adecvata!
                Nu cereti sa observati miscarea în ring a unui numar prea mare de câini de odata. Sa presupunem ca ringul este suficient de mare si suprafata nu este alunecoasa. Ceea ce observ aici este din nou echilibrul câinelui, dar pot discerne deasemenea daca imaginea statica a câinelui observata anterior a fost rezultatul pozitionarii unui handler experimentat, sau imaginea reala a modului în care este construit câinele. Linia superioara a spatelui îsi pastreaza nivelul, este gâtul întradevar curat, fara piele abundenta, fara salba, prinderea cozii este corecta sau coada este prinsa defectuos, are câinele o crupa corecta, miscarea câinelui este legata, degajata, exprima lejeritate? Deci pâna la acest moment arbitrul a adunat o multime de informatii despre câine si si-a format deja o idée despre câinii din care va face selectia.
                Acum trecem la evaluarea individuala prin palpare a câinilor, si aici o alta ilustratie va poate fi de folos. Avem deja o idee buna despre angulatii, dar câteodata un toaletaj bine efectuat si o prezentare foarte buna pot fi înselatoare. Va dau un exemplu, îmi amintesc ca examinam un câine care câstiga foarte mult, si care parea sa aiba angulatii anterioare bune. În realitate conturul experior al frontului era dat de sternul proeminent, iar bratul nu era deloc bine angulat.

                Handlerul pune câinele în pozitie în fata arbitrului. Ceea ce fac de obicei în acest stadiu este sa privesc câinele din fata, urmarind angulatiile anterioare, urmarind daca coatele sunt lipite de corp si daca chisita este moale. Apoi ma uit la posteriorul câinelui privindu-l din spate, urmaresc ca jaretii sa fie fermi si paraleli. Este posibil ca handlerul sa pozitioneze jaretii foarte bine, dar trebuie sa puteti distinge o tendinta de apropiere a jaretilor (coate de vaca), si atunci puteti aplica o mica presiune pe crupa atunci când examinati câinele, presiune care va pune în evidenta tendinta spre coate de vaca, la fel ca si examinarea miscarii câinelui atunci când merge în linie dreapta, îndepartându-se de examinator.
                În acest moment va mutati pozitia pentru a privi câinele din profil si pentru a reevalua vizual echilibrul. Apoi trecem la evaluarea capului câinelui, punând mult accent pe expresie. Aici, arbitrul verifica muscatura, o muscatura în foarfeca fiind cea dezirabila. Urechile sunt deasemenea în strânsa legatura cu lookul si expresia Goldenului. Ele trebuie sa fie de dimensiune medie, bine prinse, aproximativ la nivelul ochilor. Nu sunt de dorit urechile prinse jos si foarte greoaie. Urmeaza apoi examinarea gâtului, care trebuie sa fie de lungime buna. Urmeaza apoi examinarea agulatiei si lungimii spetei si a bratului.
                Examinez apoi spatele, care trebuie sa fie ferm, si coastele care trebuie sa fie bine coborâte si rotunjite. Cu aceasta ocazie îmi fac o idee despre tonusul muscular, conditia fizica, grasimea în exces, prezenta subparului si calitatea parului. Regiunea lombara trebuie fie scurta, (aproximativ egala cu latimea unei mâini de barbat), puternica si musculoasa. Apoi se examineaza membrele posterioare, care trebuie sa fie solide, cu genunchi bine angulati, se examineaza muschii si latimea gambei. Se urmareste înaltimea si fermitatea jaretilor. Nu uitati ca standardul rasei atrage atentia asupra aspectului nedezirabil al coatelor de vaca.
                Apoi examinez coada, urmaresc locul de insertie, daca este la acelasi nivel cu spatele, daca crupa este corecta. Examinez din nou angulatia umarului, din acest unghi putându-se observa angulatii anterioare defectuoase. Apoi examinez înca o data câinele din profil si rog handlerul sa îl miste. Personal nu prea folosesc metoda de analizare a miscarii de-a lungul laturilor unui triunghi, în principal din motivul ca foarte putini handleri stiu sa formeze acest triunghi suficient de bine pentru a putea avea o imagine buna din profil a câinelui în miscare. Vreau sa vad câinele în miscare executând o deplasare în linie dreapta si apoi o revenire în linie dreapta înspre mine. Apoi pentru a analiza miscarea câinelui din profil cer handlerului sa faca o tura de ring.

                Miscarea idelala trebuie sa se faca degajat, printr-un mecanism cât mai efficient, fara a efectua miscari care nu sunt necesare. Pasul trebuie sa fie ca si cel descris în standardul rasei, sa acopere bine terenul, trebuie sa se vada o buna extensie a labelor din fata, si o buna propulsie a trenului posterior. Urmariti ca linia spatelui sa fie dreapta, si urmariti modul în care este purtata coada în miscare. În miscare, îmi place sa vad capul purtat mândru, cât mai ridicat. Nu îmi place sa vad coada purtata prea sus, peste nivelul spatelui.
                Luati aminte ca acestea sunt opinii personale, însa acestea provin din multa experienta si interes pentru rasa. Dupa ce ati vazut toti câinii, acum priviti întreaga clasa în ansamblu, personal, fie îi pun din nou în miscare fie îi observ în pozitie pâna selectez favoritii.
                În cazul unor clase cu un numar mare de câini înscrisi, în anumite circumstante reduc numarul de câini facând o prima selectie, în astfel de cazuri este bine sa lasam cel putin 6 câini în clasa daca vom acorda 4 locuri, pentru ca nimanui nu îi cade bine sa fie singurul care paraseste ringul atunci când câinele lui nu a fost plasat. Ultima parte este foarte simpla; acorzi câinelui pe care îl consideri cel mai bun locul întâi si asa mai departe. Înca nu am vorbit despre calitate dar atunci când arbitrezi trebuie sa retii ca acesta este un lucru indispensabil unui câine de top. Este foarte greu de definit, însa pentru un om experimentat calitatea iese în evidenta.
                Eu cred cu tarie ca este un privilegiu sa arbitrezi câinii altora si ca arbitrajul trebuie facut cu integritate. Arbitrul ar trebui sa arbitreze doar câinele, iar factori ca prietenia, proprietarul câinelui sau Pedigree-ul nu ar trebui sa îsi spuna cuvântul în luarea deciziei. Dupa cum am spus, este un privilegiu si este un lucru care trebuie facut cu placere din pasiune.