Scris de Ioana Echim

                Golden Retriever-ul a fost "dezvoltat" de-a lungul secolului al XIX-lea. Rasele folosite la creearea Golden Retriever-ului sunt Tweed Water Spaniel-ul (rasa disparuta), Newfoundland-ul, Setterul Irlandez si mai multe varietati de spanieli.
                D-l Dudley Majoribanks, primul Lord Tweedmouth la Inverness, din Scotia a fost preocupat de problema obtinerii unui caine aportor care sa stranga numarul mare de pasari impuscate de vanatori. El dorea sa creeze un caine loial si intelept, vioi si energic, cu o placere deosebita pentru apa si cu abilitate in a aporta vanatul.
           

                Pana la descoperirea cartii Lordului Tweedmouth in 1952, se presupunea ca rasa provenea dintr-o trupa a unui circ rus pe care Lordul Tweedmout il vazuse o data in Brighton, in 1858. Fiind impresionat de inteligenta si infatisarea cainilor din acel circ, i-a cumparat pe toti 8 si i-a transportat in proprietatea sa din Scotia, la Guisachan, unde au fost folositi pentru urmarirea caprioarelor.
                In 1952 insa, al saselea Conte de Ilchester, stranepotul Lordului Tweedmouth a dezvaluit informatiile cuprinse intr-o carte pastrata cu grija din 1835, in care erau trecute date despre toti cainii din Guisachan.
                Se spune ca, in anul 1865, Lordul Tweedmouth a achizitionat de la un cizmar un catelus galben, ai carui frati aveau parul negru si ondulat. Acest caine a primit numele Nous, si este recunoscut ca fondatorul rasei Golden Retriever.
                In 1868 Nous a fost imperecheat cu o femela de Tweed Water Spaniel , numita Belle, rezultand un cuib de patru femele galbene, Crocus, Cowslip, Primrose si Ada.
                Lordul Tweedmouth a oprit-o pe Cowslip iar celelalte au fost date prietenilor, vecinilor si rudelor. Timp de 20 de ani, apeland la consangvinizarea el va monta toti puii galbeni proveniti din aceasta femela cu partenerii lor din acelasi cuib sau din cuiburi ulterioare.
                In 1876, Cowslip a fost imperecheata cu un Setter Rosu si astfel, s-a nascut Topsy. Ea a fost montata cu un Wavy Coated Retriever, pe nume Sambo dand nasterea unei femele, Zoe. Zoe a fost imperecheata apoi cu Jack (frate cu Topsy), devenind parintii lui Gill si lui Nous II. In 1882, Gill a fost montat cu un Retriever negru, Tracer, rezultand Quennie. Quennie a fost montat cu Nous II, dand nastere luii Prim si Rose. Acestia aveau in sange 47% Setter, 35% Lesser St. Johns Newfoundlad, 12% Springer Spaniel si 6% Water Dog.

                Cainii creati s-au dovedit a fi buni vanatori. Lordul Tweedmouth oferea puii prietenilor si rudelor, dintre acestia, amintindu-l pe unchiul sau, Lordul Ilchester, el incepand de asemenea cresterea lor. Acesti caini au dus la creare unui tip specific, realizandu-se astfel temperamentul si trasaturile fizice ale Goldenu Retriever-ului pe care il stim astazi.

                Odata cu fixarea tipului, Golden Retriever-ii au fost prezentati in expozitiile. La inceput, au fost considerati o varietate a Flat Coated Retrieverului. Golden Retriever-ul a ajuns si in America de N, dus de americanii ce vizitau Marea Britanie. Se spune ca Goldenul a aparut pentru prima data in America prin ani 1890. Cu toate acestea, rasa nu a fost prezentata in expozitii pana in anii 1920.
                Rasa a impresionat in ochii publicului in 1908. Lordul Harcourt a avut o adevarata slabiciune pentru goldeni si a reusit sa "stranga" pe proprietatea sa din Nuneham Parf Oxford o colectie de caini descendenti din incrucisari originale. El a decis sa-i prezinte la Kennel Club Show, in 1908, unde au creat mare interes. Au fost prezentati in clasa pentru orice varietate de Retrieveri, fiind considerati niste Flatcoated Retrieveri aurii. Numele de "Golden Retriever" a fost inventat tot in aceasta perioada si a fost atribuit de catre Lordul Harcourt.
                In anul 1906, Doamna Charlesworth si-a achizitionat primul golden, o atelusa fara pedigree, pe care a numit-o Normanby Beauty. Ea s-a dovedit a fi un inteligent si neobosit vanator. In 1908, a montat-o cu Culham Brass iar in 1909, s-a alaturat Lordului Harcourt, fiind singurii din acea perioada interesati de imbunatatirea Retrieverilor "galbeni". Tot in 1909, desi nu erau separati de ceilati retrieveri, au aparut 8 goldeni la Cruft's, iar in 1910, 10.
                Rasa a fost recunoscuta de catre Kennel Club in 1913. Primul golden ce a castigat la Field Trial a fost o femela, Vixie, in 1912 a capitanului Hardy. Vixie va si avea o mare influenta asupra rasei.
                Cu reinceperea Field Triel-urilor in 1920 si a expozitiilor de frumusete in 1921, s-a inregistrat o crestere fantastica a numarului Golden Retriever-ilor. Intre cele doua razboaie popularitatea goldenilor a crescut mult, aparand noi crescatori.
                In 1921, Clubul de Golden Retriever (Golden Retriever Club) a organizat primele probe de lucru. La expozitia Cruft's din acelasi an, a fust prezenti doar 34 Golden Retrieveri, dar numarul lor a crescut la 231 in 1925 si la 263 in 1927.
                In 1932, Golden Retriever-ul a fost recunoscut si de catre American Kennel Club. Totodata, in 1938 a aparut si un club american de Golden Retrieveri (Golden Retriever of America).
                O canisa importanta ce a avut o profunda influenta asupra rasei a fost Camrose Kennel (Joan Tudor). Tess a fost femela fondatoare iar toti goldenii cu un ascendent "Camrose" se trag din aceasta catea -este valabil pentru aproximativ toti goldenii din ziua de azi. De asemenea Camrose Cabus Chiristopher este cunoscut ca fiind cel mai mare reproducator al rasei.
                De-a lngul anilor, Goldenul a devenit un caine foarte popular datorita caracterului sau impresionant: docilitate, dragoste, rezistenta si abilitate la vanatoare, inteligenta si atasament deosebit fata de stapan.