Labrador Retrieverul a ajuns una dintre cele mai populare rase din lume, câstigând aceasta popularitate nu doar datorita functiei sale primare a unui remarcabil câine de vânatoare, ci si datorita temperamenului, si usurintei cu care se dreseaza. Considerat un câine multilateral, Labradorul îsi poate folosi deosebitele simturi nu doar la vânatoare, ci si în depistarea persoanelor disparute, în ajutorarea persoanelor cu probleme locomotorii sau vizuale, în cadrul politiei, armatei (câine antidrog) etc. Labradorului îi place munca si nu se da în laturi de la a adulmeca si localiza stupefiantele, sau de la a localiza persoane disparute, facând fata cu brio oricarei operatiuni de salvare.
                Aceasta interpretare a standardului va încerca sa sublinieze caracteristicile esentiale ale Labradorului, fara de care un exemplar nu poate fi reprezentativul rasei si nu se poate considera ca se încadreaza în tipologia rasei. O evaluare reala a rasei nu poate avea loc fara o cunoastere aprofundata a tipului rasei: acele caracteristici definitorii care fac distinctia între un Labrador si orice alta rasa.
                Scopul acestei interpretari a standardului nu este sa înlocuiasca standardul ci sa clarifice si sa suplimenteze standardul cu cunostinte, care s-au dezvoltat de-a lungul timpului în cadrul comunitatii pasionatilor rasei, asupra unor caracteristici esentiale ale rasei.
                Aspect general: câine solid, foarte activ, zona renala scurta; craniu lat, cutie toracica bine coborâta, piept adânc, coaste bine arcuite, tren posterior cu musculatura bine dezvoltata. Parul trebuie sa fie aspru, scurt, dens si sa nu prezinte franjuri.

                Înca din primul paragraf al standardului se subliniaza acele calitati care definesc Labradorul: un câine solid, puternic si atletic. Orice evaluare a Labradorului trebuie sa se faca tinând minte functia primara, de câine aportor. Conditia fizica a unui câine care trbuie sa fie capabil sa lucreze, nu trebuie confundata cu conditia fizica a unui câine din linia "Field". Labradorul este un câine puternic, robust, îndesat, dar nu trebuie sa fie un câine greoi. Cel mai bun termen care descrie constitutia unui Labrador este cuvântul "moderat".
                Constitutia ar trebui sa afiseze nu numai putere ci si agilitate si aspectul unui câine atletic, dupa cum sugereaza standardul prin constructia "un câine activ". Labradorul trebuie sa fie capabil sa lucreze o zi întreaga la vânatoare, ceea ce necesita agilitate, putere si rezistenta.
                Celalalt aspect pe care se pune accentul în acest paragraf este pe blana Labradorului, care este o alta trasatura distinctiva. Parul de acoperire trebuie sa fie scurt si dens, fara onduleuri sau franjuri, cu fir gros, destul de tare trebuie sa prezinte subpar, care îi confera o foarte buna rezistenta la intemperii. Aceasta este o necesitate, având în vedere ca Labradorul trebuie sa lucreze pe orice vreme. O blana de slaba calitate, nu ar putea sa îi ofere cea mai buna protectie în conditii de vreme capricioasa.

               MARIMEA

                Greutate aproximativa masculi - 34 kg, femele 32 kg.
                Înaltimea le greaban: masculi 57-62 cm, femele 54-60 cm.                 Comentariu
                Exemplarelor care ies din acest standard, fie le lipseste agilitatea de a lucra fie robustetea. În general, majoritatea crescatorilor tind spre un câine de talie medie care poseda atât robustete cât si agilitate. Pentru a se încadra în aceste cerinte Labradorul trebuie sa fie într-o buna conditie fizica, nici prea robust sau gras, nici prea slab. Labradorii din ziua de azi în conditie de expozitie tind sa aiba o greutate mai mare decât cea descrisa în standard.

                ROBA si CULOAREA

                Roba este o alta trasatura distinctiva a Labradorului. Parul de acoperire este scurt si dens, fara onduleuri sau franjuri, cu fir gros, destul de tare, aspru la atingere. Subparul trebuie sa fie prezent.

                CULOARE: momocolor negru, galben sau maro.
                (a) Negru: se accepta o mica pata alba pe piept. Ochii sa fie de marime medie, expresie inteligenta si blânda, de preferat de culoare maro sau de culoarea alunei, desi culoarea neagra sau galbena este întâlnita.
                (b) Galben: Culoarea galben cuprinde toate nuantele de la alb-galbui si crem pâna la roscat. Se accepta o mica pata alba pe piept. Culoarea ochilor la fel ca si la negri, cu marginile pleoapelor de culoare neagra sau maro închis. Nasul ar trebui de asemenea sa fie negru sau maro închis, desi depigmentarea iarna se permite. Un nas "DUDLEY" (roz, fara pigment) trebuie penalizat.
                (c) Ciocolatiu: se accepta o mica pata alba pe piept. Ochii pot avea culoarea maro deshis sau galben. Nasul si marginea pleoapelor pot fi maro închis sau culoarea ficatului, desi depigmentarea iarna se permite. Nasul "DUDLEY" trebuie penalizat.

                Comentariu:
                Parul de acoperire este scurt si dens, si este "aspru" la atingere, însa nu la fel de aspru ca parul unui terrier. Adesea la o blana cu buna textura, pe spate, se pot remarca onduleuri. Blana trebuie sa para sanatoasa, însa mai degraba cu aspect mat decât lucios. O roba lucioasa este adesea o roba fara subpar, într-un singur strat. Subparul terbuie sa fie prezent, sa fie moale si dens, având calitatea de a proteja câinele de vremea rece, de apa, nepermitând umezelii sa patrunda pâna la piele. În functie de clima, perioada anului, roba poate fi mai abundenta sau mai putina si poate avea mai putin subpar. Dar oricând ar trebui sa existe subpar, iar parul de acoperire ar trebui sa aiba o textura aspra. Roba da aspectul tipic rotunjit al Labradorului, aspect care ar trebui sa fie creat de roba si nu de kilogramele în plus.
                O roba cu aspect lânos, sau moale, fara textura, într-un singur strat, fara subpar ar trebui sa fie sever penalizata, întrucât nu este corespunzatoare unui Labrador care trebuie sa lucreze.
                Aspectul unui Labrador trebuie sa fie cât mai natural, si în afara de a tunde parul dintre pernite si de a taia vârful cozii, blana lui nu ar trebui trimata sau tunsa. Un Labrador trebuie evaluat la acelasi standard, indiferent de culoare. În unele zone sau perioade, este posibil sa se favorizeze o anumita culoare, însa acesta este un fapt izolat si nu este valabil pentru rasa în ansamblu. La toate cele trei culori, se accepta o mica pata alba pe piept, dar majoritatea crescatorilor prefera sa nu fie nici o pata. Ocazional fire albe se pot gasi între pernite, pe burta, pe vintre sau la baza cozii, aceste fire nu ar trebui sa fie considerate ca si defect si nu se penalizeaza. La exemplarele galbene, culoarea poate varia de la roscat pâna la aproape alb. Nici o nuanta nu este mai agreabila decât alta.
                Exista de asemenea umbre, variatii de culoare. Unele exemplare galbene au o nuanta mai închisa pe urechi, jareti si spate, în timp ce restul zonelor sunt mai deschise la culoare. Unele exemplare galbene au o masca de culoare mai închisa, daca aceasta masca da o expresie dura, atipica, trebuie penalizata. Uneori, exemplarele negre, cu un singur tip de par, au o blana cu aspect lucios. Culoarea neagra sau ciocolatie poate fi afectata de soare. Exemplarele negre putând primi o nuanta maronie, iar cele ciocolatii, o nuanta spalacita. Robele cu marcaje de tip brindle sau tan (pete de foc) trebuie penalizate, întrucât este un aspect indezirbil. Unii Labradori pot avea "linsatura de vaca", aspect care trebuie penalizat doar daca intervine si schimba expresia.

               CAPUL

                Craniul trebuie sa fie lat, bine conturat, dar fara ca obrajii sa fie carnosi sau proeminenti. Stopul sa fie marcat.
                Trufa sa fie lata, cu nari bine dezvoltate.
                Botul sa fie puternic, aproape cilindric, niciodata subtire sau ascutit.
                Maxilare/ Dinti: maxilare puternice, de lungime medie; dinti puternici, având muscatura regulata si perfecta în foarfece (incisivii superiori sunt plasati în fata incisivilor inferiori, dar ramân în contact strâns);
                Ochii: de dimensiune medie, exprimând inteligneta si blândete; pot fi maro, galbeni sau negri, dar maro sunt de preferat.
                Urechile: nu sunt nici mari, nici grele, atârna pe lânga cap si sunt prinse oarecum catre spate.

                Comentariu
                Expresia Labradorului este un aspect esential al rasei. Trebuie accentuat faptul ca expresia blânda si inteligenta a Labradorului este foarte importanta. O expresie aspra, dura este respingatoare. Capul trebuie sa denote putere dar si sa posede o expresie blânda, care sa reflecte caracterul rasei. Capul trebuie sa fie lat si puternic, dar fara exagerare, cizelat si fara riduri. Capul are latimea cea mai mare între urechi, si se îngusteaza putin la nivelul ochilor. Un defect adesea întâlnit în ziua de azi este aspectul indezirabil al unui cap exagerat, cu aspect de Rottweiler (capete imense, cu obraji carnosi, expresie aspra si stop prea marcat).
                Stopul trebuie sa fie usor perceptibil, dar moderat. Arcadele sprâncenelor ajuta la definirea stopului. Stop insuficient se observa adesea în asociere cu capete alungite, cu ochii asezati prea oblic, care dau acea înfatisare de "vulpe".
                Craniul si botul ar trebui sa fie în planuri paralele si sa aiba aproximativ acceasi lungime. Botul prea surt, sau ascutit este incorect din ce moment afecteaza capacitatea câinelui de a aporta corespunzator vânatul. Vazut din lateral, botul se îngusteaza putin de la stop spre nas. Botul trebuie sa fie puternic, sa para aproape patrat. Buzele ar trebui sa fie stranse, cizelate, suficient de carnoase pentru a crea aspectul unui bot puternic. Buzele nu ar trebui sa fie greoaie si sa atârne, doar la coltul gurii ar trebui sa fie un exces de piele. Trufa ar trebui sa fie lata, cu nari bine dezvoltate, pentru a avea un miros cât mai fin. Exemplarele negre si galbene ar trebui sa aiba trufa de culoare neagra. La exemplarele ciocolatii, trufa trebuie sa fie maro. Adesea trufa se depigmenteaza la exemplarele galbene, în mod particular iarna, acest aspect nu trebuie depunctat.
                Nasul fara pigment nu este corect si trebuie penalizat. Ochii trebuie sa reflecte blândete si inteligenta. Ei sunt de marime medie, bine distantati, pozitionati drep, nu oblic, adesea forma lor a fost asemanata cu cea a diamantului, nu trebuie sa fie rotunzi.
                Marginea pleoapelor trebuie sa fie bine întinsa, pentru a proteja ochii câinelui atunci când lucreaza.
                Urechile nu sunt nici mari, nici grele, ci de dimensiune medie, atârna lipite de cap si sunt prinse oarecum catre spate. Ele pot atinge coltul intern al ochilor când sunt trase în fata. Urechile, chiar si când câinele este alert, nu trebuie sa apara prinse prea sus.Dintii sunt descrisi în standard ca puternici , având o muscatura regulata, si perfect în foarfece (incisivii superiori sunt plasati în fata incisivilor inferiori, dar ramân în contact strâns); incisivii sunt plasati perpendicular pe maxilare. Este de preferat ca dentitia sa fie completa, însa se accepta lipsa a unuia sau chiar doi premolari (se considera ca unu sau doi premolari lipsa, nu afecteaza capacitatea de a aporta vânatul).
                În pregatirea pentru expozitie taierea mustatilor este optionala.

                GATUL

                Trebuie sa fie de lungime medie, puternic si solid, fara cute sau piele flasca.

                Comentariu:
                Gâtul trebuie sa fie de lungime medie, puternic si fara cute sau salba, care sa permita aportarea vânatului greu. Trebuie sa ofere echilibru câinelui si sa se insere lin între umeri, fara a forma o cuta cu umerii. Gâtul nu trebuie sa fie îndesat si nici nu trebuie sa fie prea lung si fara putere.

                Trenul anterior

                Umerii trebuie sa fie lungi si oblici. Membrele anterioare au osatura buna si antebrat drept, de la cot la sol (vazut atât din fata cât si din lateral). Labe rotunde si compacte. Degetele sunt bine arcuite si cuzinetii palmari bine dezvoltati.

                Comentariu
                Umerii trebuie sa fie lungi si oblici. Membrele anterioare au osatura buna si antebrat drept, de la cot la sol (vazut atât din fata cât si din lateral). Labe rotunde si compacte. Degetele sunt bine arcuite si cuzinetii palmari bine dezvoltati. Imposibilitatea de a întinde suficient memrbul toracic, cauzata de aceste defecte (umar drept si brat scurt) nu este compatibila cu o zi de lucru la vânatoare. Deasemenea nu este de dorit o musculatura prea dezvoltata în regiunea umarului, pentru ca îngreuneaza miscarea. Membrele anterioare au o osatura buna, sunt puternice si sunt drepte.
                Coatele trebuie sa fie apropiate de corp, trebuie sa para a fi pozitionate în dreptul greabanului. O linie coborâta din dreptul greabanului trebuie sa cada chiar în spatele cotului. Coatele iesite în afara trebuie sa fie sever penalizate, întrucât concura la miscarea defectuoasa a trenului anterior. Distanta de la greaban la cot trebuie sa fie aproximativ egala cu distanta de la cot la sol. Chisita trebuie sa fie scurta si puternica, putând avea o înclinatie usoara fata de linia perpendiculara a membrului. Osatura la nivelul chisitei nu trebuie sa se îngusteze. Labele trebuie sa fie compacte, rotunde, cu degete bine arcuite, iar cuzinetii sa fie bine dezvoltati. Degetele rasfirate, laba de iepure, labe rasucite în afara (panard) sau înauntru (cagneux), se penalizeaza.

                CORP

                Pieptul trebuie sa fie destul de lat si cu buna adâncime, cu coaste puternic arcuite. Zona renala lata, scurta, puternica. Genunchi bine angulati, si tren posterior bine dezvoltat.

                Comentariu
                Pieptul trebuie sa fie bine dezvoltat, destul de lat si cu buna adâncime, dar moderat, nici prea îngust, nici prea lat precum la bulldog. Latimea toracelui trebuie sa fie moderata, sa permita miscarea nestingherita a membrelor anterioare. La câini adulti toracele coboara pâna la nivelul cotului, iar latimea între membrele toracice este egala cu latimea unei mâini de barbat.
                Atunci când un câine adult este privit de sus, nu trebuie sa se distinga o talie. Zona renala trebuie sa fie lata, scurta si puternica. Linia superioara este dreapta, nu trebuie sa fie înclinata. Spatele trebuie sa fie ferm, nu moale, sau sa se unduiasca.

                TREN POSTERIOR

                Genunchi bine angulati, si tren posterior puternic si bine dezvoltat. Jareti bine coborâti, iar câinele nu trebuie sa prezinte jareti apropiati (coate de vaca) - se penalizeaza sever. Labele trebuie sa fie compacte, rotunde, cu degete bine arcuite, iar cuzinetii plantari sa fie bine dezvoltati.